Pentru găsirea unor soluţii la problemele educative ale familiei, părintele trebuie văzut ca un colaborator, ca un partener care se implică activ în aceste forme de intervenţie socio-educaţională. Edificarea şi menţinerea unui parteneriat intre şcoală şi familie depinde de asumarea responsabilităţilor de către toţi actorii educaţionali.
Până nu demult educația elevilor a fost considerată responsabilitatea şcolii. Noile orientări în educație aduc schimbări în sensul că familia trebuie implicată un numai sub aspect financiar, ciși sub aspect educațional și cultural.
Factorul hotărâtor pentru succesul şcolar este colaborarea directă și activă în cadrul ecuației şcoală - familie. Efectul colaborării cu părinţii asigură reușita scopului educaţional.
Prin parteneriatul școală – familie se urmărește realizarea unei comunicări eficiente între cei doi factori și punerea de comun acord a sistemelor de valori şi a cerinţelor de la copil. Mircea Agabrian (2005) consideră că din acest parteneriat cei câștigați sunt ELEVII.
Nu putem avea o scoală performanată, cu rezultate notabile dacă cele doua parți nu participă la procesul educativ.
Cercetările au confirmat în acest sens că atunci cand părintii sunt implicati în activități de parteneriat cu școala, rezultatele obținute de elevii sunt mai bune iar rata esecului scolar este mai scazută.
Se întampla ca parintele sa se intereseze de activitatea copilului atunci când sunt probleme foarte mari, cand dirigintele sau profesorul reuseste sa intre in contact cu acesta si ajunge la scoala pentru a constata un “dezastru”.
Daca evolutia copilului nu este urmarită constant, atât la scoala cat si in mediul extrascolar, nu se pot controla eventualele carențe si dereglări în procesul de formare si integrare sociala. Simpla motivare a lipsei timpului, a oboselii din cauza programului încarcat, nu este o scuza valabila care sa justifice nepasarea si neimplicarea.
Dezintersul parintilor poate narui tot efortul pe care profesorii il depun la orele de curs.
Profesorul este interesat sa stie mai multe despre situatia pe care elevul o are acasa, despre preocuparile si modul de viata al acestuia. Cateva ore pe zi la scoala nu sunt indeajuns pentru a descoperii talentele si abilitatile copilului in conditiile in care se lucreaza cu aproximativ 30 de elevii. De aceea informatiile pe care le ofera un parinte despre propriul copil sunt vitale si de un real folos, inlaturand multe bariere intre profesor si elev.
Schimbul de informatii privind copilul trebuie sa aibă loc în ambele sensuri ale relației profesor-parinte. Frecvența și consistența acestui schimb de informații se dovedește de cele mai multe ori un test dificil de trecut pentru fiecare participant.
Este sarcina profesorilor să informeze părintii cu privire la modul în care se pot implica activ în viața și modul de lucru al copiilor.Fără implicarea și ajutorul părintilor sistemul educativ nu își găseste singur căile prin care își poate îmbunătăți performanța și modul de lucru.
De modul in care comunică toți factorii implicati în procesul educativ, depinde prezentul si mai ales viitorul copiilor. Ei sunt beneficiarii seriozității cu care ne implicăm în toate fazele procesului educativ.